Reductiunea liberalitatilor excesive

Prin reducţiune se înţelege acea sancţiune civilă, specifică dreptului succesoral care se aplică în cazul în care liberalităţile (donaţiile şi legatele) făcute de către de cujus aduc atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari, încălcându-le rezerva conferită de lege.

În acest sens, art. 847 C. civil “liberalităţile prin acte între vii sau prin testament, cât vor trece peste cotitatea disponibilă, vor fi reduse la această parte”

Dreptul de a cere reducţiunea liberalităţilor excesive aparţine moştenitorilor rezervatari, mijlocul procedural este acţiunea în reductiune. Aceasta este îndreptată împotriva donatarilor şi legatarilor.

Acţiunea pornită de moştenitorii rezervatari poate fi continuată de succesorii acestora şi cei care le înfăţişează drepturile, nu însă şi de către alte persoane care ar avea alte interese, cum ar fi creditorii defunctului, alţi legatari etc.

Dreptul la reducţiune poate fi exercitat şi prin excepţia în reducţiune, cu ocazia apărărilor pe care şi le fac, în cazul în care bunul care face obiectul liberalităţilor nu a fost încă predat celui gratificat. Moştenitorii rezervatari sunt de regulă deţinătorii bunurilor din moştenire şi pe calea excepţiei în reducţiune vor refuza să execute liberalităţile.

Acţiunea în reductiune are caracter personal patrimonial şi este prescriptibilă în termen de 3 ani potrivit art. 3 din Decr. nr.167/1958. Acţiunea introdusă de unul dintre moştenitorii rezervatari nu profită celorlalţi rezervatari; fiind o acţiune strict personală, titularul acţiunii are un drept propriu, personal. Există opinii care dau şi creditorilor moştenitorilor rezervatari dreptul de a intenta acţiunea în reducţiune pe calea acţiunii oblice, bazându-se pe caracterul patrimonial al acesteia.

Nimic nu împiedică părţile ca, în baza dreptului de a dispune liber de bunurile lor, reducţiunea liberalităţilor excesive să o poată realiza şi prin învoiala părţilor care pot tranzacţiona, achiesa atât pe cale extrajudiciară cât şi judiciară. Extrajudiciară are loc în faţa notarului public, astfel cum prevede art. 82 din Legea nr. 36/1995, când acesta, cu acordul tuturor moştenitorilor, va reduce liberalităţile excesive până la limita legală. Dacă părţile nu cad de acord, litigiul urmează a fi soluţionat pe cale judecătorească, conform art. 78 din Legea nr. 36/1995.

Rezervatarii au dreptul să pretindă restituirea bunurilor în natură. Dacă bunul a fost înstrăinat, grevat cu sarcini împovărătoare, nu se mai găseşte în materialitatea lui, fiind distrus, pierit din culpa debitorului, consumat, transformat prin subrogaţie reală etc., rezerva se reconstituie prin echivalent. Reducţiunea nu poate să aducă nici o atingere înstrăinărilor sau grevărilor făcute de donatar înainte de moartea donatorului (care este cel care lasă moştenirea).

Dacă actul de înstrăinare sau grevare este posterior datei când moştenirea s-a deschis, moment în care se întregeşte rezerva prin efectul reducţiunii, el nu poate fi opus cu succes moştenitorului rezervatar care la data actului nu era proprietar. Actul subsecvent va fi reziliat pentru că dispare prima operaţiune juridică pe care acesta s-a bazat, ca o aplicare a principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis.

De la regula că în urma reducţiunii donaţiilor moştenitorul rezervatar are dreptul la restituirea în natură a bunurilor sunt câteva excepţii care fac ca reducţiunea să se facă prin echivalent:

 a) când bunul donat a pierit din culpa donatarului sau este un bun fungibil sau consumtibil (art. 526 C. civil), aspect deja amintit mai sus;

b) când donaţia excesivă s-a făcut soţului supravieţuitor sau unui descendent cu scutire de raport, clauză de scutire prevăzută expres în actul de donaţie (art. 851 C. civil);

 c) când donaţia a avut ca obiect dreptul de proprietate asupra unui imobil, cu privire la care efectele faţă de terţi au fost realizate prin înscrierea în cartea funciară (art. 19 din Decr. 115/1938 şi art. 22 din Legea nr. 7/1996). Donaţia a fost făcută fără scutire de raport, iar partea supusă reducţiunii este mai mică decât jumătate din valoarea imobilului, când se va da echivalent bănesc sau prin luare mai puţin de către donatar din celelalte bunuri ale masei moştenirii. Publicitatea dreptului devine opozabilă prin înscrierea în cartea funciară.

d) când moştenitorul a dobândit obiectul donaţiei cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului (art. 845 C. civil). Dreptul real care îl grevează încă dinainte de deschiderea moştenirii, face ca restituirea în natură să devină imposibilă.

În toate situaţiile de reîntregire prin echivalent, valoarea ei va fi la preţuirea de circulaţie din momentul deschiderii moştenirii. În prezent preţurile se actualizează potrivit indicelui de inflaţie al monedei naţionale.

In cazul in care există o pluralitate de liberalităţi – legate, donaţii -, se pune problema de a şti şi care va fi ordinea în care acestea se vor reduce. Codul civil, în art. 850, 852 şi 853, stabileşte următoarea ordine de reducţiune:

a) legatele se reduc înaintea donaţiilor, care este o dispoziţie imperativă, consecinţă a principiului irevocabilităţii donaţiilor. Art. 850 din C. civil justifică această regulă, pentru că legatele sunt ultimele liberalităţi făcute de defunct. Logic este, ca fiind cele care au depăşit cotitatea disponibilă şi au încălcat rezerva, ele să fie reduse mai întâi. Liberalităţile anterioare, adică cele mai vechi, cum este logic, se prezumă astfel că au fost făcute în limitele cotităţii disponibile. Dispunătorul nu poate inversa ordinea liberalităţilor, pentru că ar însemna că indirect a revocat ceea ce iniţial a donat. Este o regulă cu caracter imperativ şi, deci, orice clauză contrară este nulă.

b) legatele se reduc toate deodată şi proporţional, în conformitate cu art. 852 C. civil, întrucât toate liberalităţile mortis causa îşi produc efectele numai după deschiderea moştenirii. Toate legatele îşi produc efectele deodată, la aceeaşi dată: data deschiderii moştenirii; tot atunci operează şi reducţiunea. Indiferent de obiectul lor, universale, cu titlu universal sau cu titlu particular, luate singure sau reunite cu donaţiile făcute de de cujus, fără să prezinte vreo importanţă dacă sunt prevăzute în acelaşi testament sau în testamente diferite, sunt supuse reducerii simultane şi proporţional cu valoarea lor; de exemplu, sunt două dispoziţii testamentare, una într-un testament autentic şi o clauză testamentară pentru depunerile CEC: Regula aceasta, care se bazează pe voinţa prezumată a testatorului, are numai un caracter dispozitiv şi nu imperativ, adică se întemeiază pe prezumţia că defunctul a dorit să stabilească o anumită ordine în reducţiunea legatelor. Această ordine poate să fie stipulată în mod expres sau poate să fie implicită. Drept urmare, testatorul poate dispune că un legat preferat prin voinţa dispunătorului va fi redus numai dacă rezerva nu a fost întregită prin reducerea celorlalte legate.

 c) donaţiile se reduc succesiv în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă (art. 850 al. 2 C. civil). Se prezumă că cea din urmă voinţă a defunctului sau ultimele donaţii (cele mai vechi) sunt făcute cu depăşirea cotităţii disponibilului (Qui prior este tempore, potior este juve).

Efectele reducţiunii.

O primă deosebire care trebuie făcută în privinţa efectelor reducţiunii este aceea dacă reducţiunea se referă la legat sau la donaţie.

a) in cazul legatelor, reducţiunea are ca efect caducitatea legatului. El devine ineficace, în tot sau în parte, după caz, în măsura cerută pentru întregirea rezervei. Ineficacitatea parţială intervine şi în cazul exheredării directe a unui moştenitor rezervatar. Dacă legatul este universal, rezervatarul este îndreptăţit să opună legatarului excepţia reducţiunii şi nu-i va preda, după efectuarea operaţiunii de reducere, decât disponibilul. Aceasta va duce la naşterea stării de indiviziune între rezervatar şi legatarul universal.

Dacă legatele sunt cu titlu particular, ca o consecinţă a reducerii lor proporţionale, rezervatarul nu va trebui să aştepte ca disponibilul să fie epuizat pentru a opune excepţia în reducţiune. El o va face de la prima cerere de predare a legatului (a oricărui legat) pentru a-şi asigura rezerva. Dacă dispunătorul a instituit atât legatari universali cât şi legatari particulari, în această ipoteză, excepţia în reducţiune va fi opusă de două ori. Odată de către rezervatar legatarului universal şi apoi, urmează a se opune acesta legatarilor particulari, pentru bunurile care le-au fost instituite legat.

b) in cazul donaţiilor, reducţiunea are ca efect rezoluţiunea totală sau parţială a liberalităţii. Bunurile donate, prin acte între vii, se află în posesiunea donatarilor. Moştenitorii rezervatari vor putea solicita reconstituirea dreptului la rezervă numai prin promovarea acţiunii în reducţiune, ale cărei efecte se produc retroactiv de la data deschiderii succesiunii. Un tratament juridic aparte îl acordă art. 844 C. civil, liberalităţii –donaţie sau legat -, care are ca obiect dreptul de uzufruct sau o rentă viageră a cărei valoare trece peste cotitatea disponibilă, moştenitorii rezervatari au alegerea de a executa aceste dispoziţii sau de a abandona proprietatea cotităţii disponibile. Cu alte cuvinte, moştenitorii rezervatari au un drept de opţiune: fie să execute liberalitatea, fie să predea celui gratificat proprietatea cotităţii disponibile.

Opţiunea se poate realiza fie expres, fie tacit, prin neatacarea donaţiei sau prin executarea legatului. Odată exprimată opţiunea, nu se mai poate reveni asupra ei. Soluţia reglementată de art. 844 C. civil este rezonabilă pentru ambele părţi, deoarece rezervatarul execută sau nu atacă donaţia, iar gratificatul primeşte ce i-a fost dăruit în mod definitiv.