Raportul donatiilor

Raportul donaţiilor constă în operaţiunea juridică de readucere la masa succesorală de către unii moştenitori legali (descendenţii şi soţul supravieţuitor), ce au acceptat succesiunea, a tuturor bunurilor primite de la defunct în timpul vieţii sub formă de donaţii, pentru ca acestea să intre în masa succesorală, respectiv masa de împărţit.

Această regulă îşi găseşte susţinerea în prezumţia de afecţiune egală a defunctului faţă de descendenţii acestuia şi soţ, altfel spus, se presupune, că şi dacă defunctul în timpul vieţii a făcut o donaţie către un descendent ori soţ, aceasta nu reprezintă o formă de păgubire a celorlalţi descendenţi ori soţ, ci reprezintă un simpul avans în contul drepturilor lor de moştenire.

Drepturile si obligatiile donatarului.

Donatarul bunurilor raportabile este obligat sa readuca bunurile primite la masa succesorala. Donatarul are insa si unele avantaje de pe urma donatiei acceptate:

- donatarii dobandesc imediat posesia si folosinta bunurilor donate, inclusiv dreptul de a culege fructele acestora (pana la data deschiderii succesiunii);

- la deschiderea succesiunii, donatarul are dreptul sa opteze intre a veni la mostenire( raportand bunul) sau a renunta la succesiune (pastrand bunul susceptibil de raport);

- donatarul are dreptul sa pastreze in natura bunul primit ca donatie (in cazul in care este posibil raportul prin echivalent).

Potrivit dispoziţiilor art. 759 C. civ. sunt scutite de raport donaţiile care se referă la:

- cheltuielile pentru hrană şi întreţinere. Dispensa de raport funcţionează fără nici un fel de condiţionare, fiind indiferent dacă cheltuielile se fac în temeiul obligaţiei legale de întreţinere sau înafara acestora, ori dacă cel întreţinut a avut sau nu mijloace proprii. Intră sub incidenţa dispensei de raport şi cheltuielile făcute pentru întreţinerea succesibilului internat într-un azil, ospiciu etc.;

- cheltuielile pentru educaţie şi învăţătură. Acestea nu se confundă cu cheltuielile pentru procurarea unei caiere, care sunt supuse raportului conform dispoziţiilor art. 758 C. civ. (supra nr. 669), ci se referă la cheltuielile făcute pentru studii (oricare ar fi nivelul acestora, inclusiv universitare) în vederea dobândirii cunoştinţelor teoretice şi practice pentru exercitarea unei profesii. Este vorba de plata taxelor de studii, achiziţionarea cărţilor sau instrumenteleor necesare, plata deplasărilor în ţară sau străinătate etc.

- cheltuielile ordinare pentru îmbrăcăminte şi alte obiecte necesare la intrarea în armată, dispoziţii care nu mai au astăzi aplicare, fiind căzute în desuetudine;

- cheltuielile de nuntă, care includ plăţile pentru toalete, ceremonia religoasă, banchet, deplasări etc.;

- darurile uzuale. Deşi textul de lege se referea doar la darurile de nuntă, practica judiciară şi doctrina i-au dat o interpretare extensivă, incluzând şi alte daruri, cum sunt cele făcute cu ocazia botezului unui copil, a zilei de naştere, a unei aniversări etc.

Raportul donatiilor se aseamana cu reductiunea liberalitatilor excesive prin aceea ca amandoua au ca efect principal readucerea bunului care formeaza obiectul liberalitatii la masa succesorala. Cele doua institutii ale dreptului succesoral nu se confunda insa. Reductiunea opereaza numai cand s-a incalcat rezerva succesorala a mostenitorilor rezervatari, se resfrange asupra tuturor celor gratificati, indiferent daca sunt mostenitori legali sau nu, si priveste atat donatiile, cat si legatele. Raportul donatiilor opereaza chiar daca nu s-a incalcat rezerva succesorala, priveste numai o parte de mostenitori( descendentii si sotul supravietuitor) si are ca obiect numai donatiile.

Persoanele care pot cere raportul donatiilor

Obligatia de raport revine descendentilor si sotului supravietuitor (cand vine in concurs cu descendentii) si este reciproca. Raportul poate fi cerut numai de:

descendentii defunctului, cand vin in concurs cu alti descendenti sau cu sotul supravietuitor gratificat;

- sotul supravietuitor, cand vine in concurs cu descendentii. Potrivit art.763 C. civil, raportul nu poate fi cerut de legatari sau creditorii personali ai mostenitorului (ori de creditorii defunctului care au devenit creditorii personali ai mostenitorului).

Putem spune ca au dreptul sa ceara raportul donatiilor:

- descendentii defunctului;

- sotul supravietuitor( dar numai cand vine in concurs cu descendentii); 

- creditorii personali ai acestora (dar numai atunci cand mostenirea a fost acceptata pur si simplu).

Dovada donatiilor raportabile se va face, in toate cazurile, de catre cel care cere raportul. Cel care solicita raportul va fi obligat sa faca si dovada. Intrucat valorifica un drept propriu prevazut de lege si nu este parte in contractul de donatie (fiind tert in raport cu partile contractante), el va putea folosi orice mijloc de proba admis de lege.