Legatul universal.

Elementul definitoriu -; conferirea vocatiei eventuale la intregul patrimoniu succesoral. Art. 888 C. civ. precizeaza ca „legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale”.

Sintagma „universalitatea bunurilor” din textul mentionat nu se refera insa la toate bunurile din masa succesorala, ci la vocatia conferita legatarului la intregul patrimoniu succesoral. Intr-adevar, chiar din textul art.888 C. civ. rezulta ca legatul universal poate fi lasat „la una sau mai multe persoane”, ceea ce inseamna ca, in principiu, acele „mai multe persoane” impart intre ele in mod egal ceea ce primesc de la defunct, dreptul fiecarui legatar comprimand drepturile celorlalti, fara a se anihila , iar daca unul dintre legatarii astfel instituiti nu poate primi legatul (fiind intr-o situatie de incapacitate, ori daca in raport cu acesta legatul este ineficace pentru un motiv oarecare) sau renunta la legat, partea ce i s-ar fi cuvenit din mostenire va reveni celorlalti legatari universali in virtutea vocatiei acestora la intregul patrimoniu succesoral care ramane intacta.

Emolumentul (folosul efectiv) al unora sau chiar al tuturor bunurilor care fac parte din masa succesorala poate reveni unor alte persoane decat legatarul universal, cum se intampla atunci cand exista: mostenitori rezervatari care culeg rezerva succesorala, legatarului universal revenindu-i doar cotitatea disponibila a mostenirii ; legatari particulari instituiti individual pentru unele sau chiar pentru toate bunurile succesorale (pentru fiecare in parte) ; ori atunci cand activul succesoral este consumat in tot sau in parte pentru plata pasivului succesoral la care legatarul universal este tinut conform dispozitiilor art. 893 C. civ .

In toate aceste cazuri insa, ineficacitatea titlurilor celor care beneficiaza intr-o masura sau alta de emolumentul bunurilor succesorale (cum ar fi, de pilda, renuntarea la mostenire ori prescriptia deptului de optiune succesorala a rezervatarilor, ineficacitatea unuia sau altuia dintre legatele particulare, prescriptia dreptului la actiune pentru plata unei datorii succesorale etc.) va profita legatarilor universali in virtutea vocatiei lor la intregul patrimoniu succesoral.

Prin urmare, se poate conchide ca legatul universal confera doar o vocatie eventuala la culegera intregii mosteniri, iar nu una efectiva . Altfel spus, el se caracterizeaza „nu prin aceea ca legatarul primeste, ci prin aceea ca testamentul ii confera vocatia de a primi toate bunurile din patrimoniul succesoral. Legatarul caruia testatorul ii lasa prin testament toate bunurile sale numindu-le pe fiecare in parte, fara a-i conferi vocatie la patrimoniul succesoral ca intreg, nu este un legat universal, ci o suma de legate particulare, ceea ce inseamna ca poate exista emolument maxim fara legat universal .

Una este asadar vocatia la intregul patrimoniu succesoral si alta este emolumentul tuturor bunurilor succesorale; ele opereaza in planuri diferite, vocatia la universalitatea succesorala este o chestiune de calitate, pe cand emolumentul bunurilor succesorale este o chestiune de cantitate.

Considerat ca fiind un continuator al persoanei defunctului, legatarul universal are vocatia de a primi nu numai elementele patrimoniale ale succesiunii, ci si cele extrapatrimoniale, care, prin exceptie, se transmit pentru cauza de moarte, cum este cazul dreptului moral de autor, chiar in prezenta unor mostenitori rezervatari ai defunctului, acestia avand drepturi doar asupra rezervei, care se refera exclusiv la drepturile de natura patrimoniala, iar nu si la cele nepatrimoniale, in legatura cu care nu se poate pune problema reductiunii .

Formule de desemnare a legatarilor universali. Din punct de vedere legal nu exista nici o formula sacramentala pentru instituirea unui legatar universal. Asadar, afara de cazul in care testatorul utilizeaza referitor la persoana gratificata formulele consacrate de „legatar universal” sau de „erede instituit” (este vorba de conotatia moderna a sintagmei, iar nu de conotatia pe care instituirea de erede o avea in dreptul roman), desemnarea legatarului universal poate fi facuta cu orice formula din care reiese vocatia legatarului la intregul patrimoniu succesoral. Chiar daca formula utilizata este improprie (de exemplu, legatarul este desemnat ca fiind „executor testamentar”), prin interpretarea vointei dispunatorului, se poate ajunge la concluzia ca este vorba de un legat universal, reciproca fiind si ea valabila, prin intepretarea vointei defunctului putandu-se ajunge la concluzia ca prin formula „legatar universal” acesta a inteles in realitate sa desemneze un executor testamentar .

In practica judiciara si in doctrina, sunt considerate universale:

-legatul tuturor bunurilor mobile si imobile , caci, potrivit art. 461 C. civ., „toate bunurile sunt mobile sau imobile”, ceea ce inseamna ca vocatia pe care o confera este la toate bunurile defunctului, succesiunea neputand cuprinde alte bunuri. Este considerat sinonim termenul de legat al „intregii averi” . Acest legat este universal numai atunci cand se refera la bunurile din momentul deschiderii mostenirii, iar nu si cel referitor doar la bunurile din momentul incheierii testamentului, deoarece acesta din urma nu confera vocatie legatarului si la bunurile dobandite de testator intre data testamentului si momentul deschiderii mostenirii ;

-legatul nudei proprietati a tuturor bunurilor succesorale, deoarece nudul proprietar are vocatia nu numai de a dabandi la stingerea uzufructului (art. 557 C. civ.) elementele care i-au dezmemembrat proprietatea (usus si fructus), aceasta devenind astfel deplina, dar si dreptul de a dobandi, chiar si pe timpul dreptului de uzufruct, nuda proprietate a bunurilor care, eventual, reintra in masa succesorala (cum ar fi, de exemplu, cazul revocarii unui legat pentru ingratitudine);

-legatul cotitatii disponibile a mostenirii, intrucat da dreptul legatarului sa culeaga intreaga mostenire lasata de defunct daca nu exista rezervatari sau daca acestia renunta la mostenire ori si-au primit de la defunct in timpul vietii acestuia donatii nescutite de raport care acopera rezerva succesorala . Se impune precizarea ca acest legat este universal doar in ipoteza in care testatorul nu a limitat in nici un fel intinderea vocatiei legatarului, caci daca din interpretarea vointei dispunatorului rezulta ca l-a gratificat pe legatar doar cu procentul reprezentand cotitatea disponibila a mostenirii in raport cu data actului de dispozitie (de exemplu, dispune ca legatarul sa primeasca din mostenire cotitatea disponibila de 1/4 intrucat are trei copii a caror rezerva este de 3/4), caz in care vocatia lui nu mai este la intregul patrimoniu succesoral, ci doar la aceasta cota-parte din mostenire, legatul fiind cu titlu universal, iar nu universal ;

-legatul stipulat cu privire la surplusul (prisosul) sau a restul bunurilor ramase dupa plata legatelor particulare sau cu titlu universal este un legat universal intrucat, pe de o parte, daca legatarii particulari sau cu titlu universal renunta la legate sau acestea sunt ineficace, bunurile respective sau cota-parte de mostenire vor reveni legatarului surplusului, iar pe de alta parte, patrimoniul dispunatorului poate primi bunuri dupa data testamentului, toate acestea revenind, de asemenea, legatarului surplusului, daca primele legate sunt particulare, sau in cota-parte, daca primele legate sunt cu titlu universal .

Efecte. Cazul particular al legatului universal cu precizarea (atribuirea) partii cuvenite ori cu facultatea de a alege. Efectele legatului universal difera in functie de faptul daca legatarul este sau nu singurul mostenitor cu vocatie la universalitate.

In primul caz (legatarul este singurul mostenitor cu vocatie la universalitate), legatarul dobandeste proprietatea tuturor bunurilor succesorale, afara de cele care formeaza obiectul legatelor particulare. Prioritatea legatarilor particulari asupra legatarilor universali se justifica prin faptul ca „legatele universale nu confera decat o vocatie, pe cand legatele cu titlu particular confera o proprietate efectiva” (s. a.) .

In cel de al doilea caz (alaturi de legatarul universal exista mai multi mostenitori cu vocatie la universalitate: unul sau mai multi rezervatari, un alt (sau alti) legatar(i) universal(i) ori unul sau mai multi legari cu titlu particulari), legatarul universal dobandeste doar o cota-parte indiviza din mostenire, proprietatea exclusiva asupra unora sau altora dintre bunurile succesorale dobandind-o numai ca urmare a partajului patrimoniului succesoral. Respectand valoric cota-parte cuvenita legatarului universal, testatorul poate insa sa-i atribuie legatarului anumite bunuri din masa succesorala, stabilnd astfel componenta lotului cuvenit acestuia. Legatul ramane universal, avantajul fiind insa acela ca legatarul, in limita cotei-parti ce i se cuvine din succesiune, la data deschiderii mostenirii, dobandeste proprietatea exclusiva a bunurilor atribuite (evitandu-se starea de indiviziune), practica judiciara si doctrina franceze admitand chiar posibilitatea ca testatorul sa confere legatarului facultatea de a alege el bunurile pe care le doreste din masa succesorala .

Legatarul universal are dreptul de a exercita orice actiune patrimoniala care ar fi putut fi exercitata de testator daca ar fi fost in viata, inclusiv dreptul de a revendica bunurile preluate de statul comunist fara titlu, neputandu-se sustine cu temei ca acesta ar avea dreptul doar la bunurile aflate in patrimoniul defunctului la data decesului .