Dreptul de optiune succesorala.

Introducere. Intre momentul deschiderii mostenirii si luarea deciziei de a accepta sau repudia succesiunea exista o situatie de juridica de incertitudine, cand nu se stie sigur care dintre succesibili doreste sa mosteneasca si care nu.

Dreptul de optiune succesorala este unul aparte, care nu este nici real (nu poarta asupra unui bun) si nici de creanta (nu confera titularului sau posibilitatea de a cere altcuiva sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva), fiind definit ca o „prerogativa juridica care permite titularului sau de a putea, printr-un act unilateral de vointa, sa modifice o situatie juridica incerta, dupa o alternativa precisa si previzibila”, fiind inclus in categoria speciala a drepturilor potestative .

Analizarea acestui drept impune prezentarea titularilor dreptului de optiune (Sectiunea I), a caracterelor juridice (Sectiunea II), a cauzelor sale de ineficacitate (Sectiunea III) si a termenului de optiune (Sectiunea IV).

Sectiunea I

TITULARII DREPTULUI DE OPTIUNE

Succesibilii. Dreptul de optiune apartine tuturor succesibililor, indiferent daca titlul lor de mostenire este legea, testamentul sau contractul, ori daca vocatia lor este universala, cu titlu uniersal sau particulara .

In cazul mostenirii legale, optiunea trebuie exercitata in termenul prevazut de lege de toti succesibilii cu vocatie eventuala, indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte. Dintre mostenitorii acceptanti, in final, vor fi chemati efectiv la mostenire cei indicati de regulile aplicabile devolutiunii legale, testamentare sau contractuale a mostenirii.

Mostenitorii subsecventi nu au la dispozitie nici un mijloc legal de a-i determina pe cei chemati la mostenire in rang preferntial sa opteze intr-un fel sau altul.

Conform dispozitiilor art. 692 C. civ., in caz de deces al titularului dreptului de optiune anterior exercitarii acestuia in termenul prevazut de lege, optiunea se transmite la mostenitorii acestuia, care o pot exercita in restul de timp ramas pana la stingerea prin prescriptie, adica in conditiile in care putea fi exercitata de antecesor.

Capacitatea ceruta pentru exercitarea dreptului de optiune. Potrivit dispozitiilor art. 687 C. civ., minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decat conformandu-se regulilor referitoare la minoritate si tutela. Cu toate ca textul se refera doar la acceptarea mostenirii, este neindoielnic faptul ca el se aplica si renuntarii la mostenire.

Pentru minorii sub 14 ani si pentru interzisi dreptul de optiune succesorala se exercita de parinti sau tutori (art. 105 alin.1, art. 124 alin. 1 si art. 147 C. fam), in timp ce minorii intre 14-18 ani isi exercita singuri acest drept, cu incuviintarea parintilor sau tutorilor (art. 105 alin. 2 si art. 124 alin. 2 C. fam). Fiind un act de dispozitie, optiunea succesorala necesita si incuviintarea autoritatii tutelare (art. 129 alin. 2 si art. 105 alin. 3 C. fam.) .

Oricum, minorii si interzisii sunt protejati si prin faptul ca in cazul lor acceptarea mostenirii nu poate fi facuta decat sub beneficiu de inventar (art. 19 din decretul nr. 32/1954), afara de cazul acceptarii fortate a mostenirii care este pura si simpla, pentru aceasta cerandu-li-se insa capacitate delictuala (infra nr. 496).

Problema exercitarii dreptului de optiune pe cale oblica de catre creditorii succesibililor. Se admite unanim ca in ceea ce-i priveste pe creditorii succesiunii, acestia nu pot opta pe cale oblica in locul si in numele succesibililor, motivul fiind ca atata timp cat nu au optat, acestia din urma sunt straini de mostenire , creditorii avand insa dreptul de a urmari in anumite conditii plata creantelor lor, determinandu-i pe succesibili sa opteze (art. 706-711 C. civ.) (infra nr. 500).

In schimb, in ceea ce-i priveste pe creditorii succesibililor, parerea autoritar dominanta este in sensul ca acestia pot opta pe cale oblica in locul si numele succesibililor neglijenti . Fara a intra aici in detaliile controversate ale problemei , cu toata ponderea celor care prin numarul si autoritatea numelui sustin acest punct de vedere, ramanem totusi la parerea ca optiunea nu poate fi exercitata pe cale oblica nici de creditorii succesibililor.

Fara indoiala ca optiunea succesorala este un drept cu continut patrimonial, numai ca dat fiind caracterul sau potestativ, nu poate fi exercitat pe cale oblica, cu atat mai mult cu cat optiunea succesorala are un pronuntat carcter personal, numai cel in drept sa opteze putand aprecia daca este sau nu cazul sa accepte sau nu o mostenire . Art. 686 C. civ. precizeaza de altfel ca „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine”. Acceptarea pe cale oblica a unei mosteniri ar contraveni acestui principiu. Ce sens ar mai avea textul daca creditorii ar putea opta in locul succesibilului?

In esenta, doua sunt argumentele pe care se intemeiaza conceptia majoritara, si anume, pe de o parte, faptul ca acceptarea pe cale oblica nu face altceva decat sa consolideze titlul de mostenitor pe care succesibilul il are de la deschiderea mostenirii, iar pe de alta parte argumentul de text desprins din dispozitiile art. 699 alin. 1 C. civ., care, reglementand revocarea pauliana a renuntarii frauduloase la mostenire a unui succesibil, vorbeste de posibilitatea creditorilor de a lua „autorizatia justitiei ca sa accepte succesiunea pentru debitorele lor”. Asupra acestui din urma argument vom reveni mai jos, iar in privinta celui dintai, vom observa doar ca acesta contrazice afirmatia sustinatorilar sai, care, cu referire la inadmisibilitatea actiunii oblice in cazul creditorilor succesiunii, au sustinut la unison ca se intemeiaza pe faptul ca pana la exercitarea optiunii succesibilii sunt straini de mostenire, or, daca este asa, nici creditorii succesibililor nu pot opta in locul acestora pe cale oblica, pana la exercitarea optiunii debitorii lor fiind si ei straini de mostenire. Faptul ca chiar inaintea exercitarii dreptului de optiune de catre succesibili creditorii succesorali pot urmari realizarea drepturilor lor actionand impotriva succesibililor nu schimba cu nimic situatia, intrucat in acest caz succesibilii sunt actionati doar ca mostenitori virtuali care reprezinta succesiunea, iar nu ca mostenitori veritabili cu drepturi succesorale proprii.