Certificatul de mostenitor.

Eliberarea certifcatului de mostenitor.

Potrivit art. 83 din Legea nr. 36/1995, pe baza incheierii finale, in termen de 20 de zile de la data acesteia, se va elibera certificatul de mostenitor, care va cuprinde constatarile facute de notar referitor la compunerea masei succesorale, numarul si calitatea mostenitorilor, precum si la cotele ce revin mostenitorilor universali sau cu titlu universal, ori la bunurile ce revin legatarilor particulari

Cate un exemplar al certificatului de mostenitor se va elibera fiecarui succesor, dupa achitarea taxelor notariale si a onorariului cuvenit notarului public.

Daca prin testament s-a instituit un executor testamentar, se va elibera in conditiile mentionate mai sus un certificat constatator al acestei calitati (art. 83 alin.3 din Legea nr. 36/1995).

Cand nu se face dovada existentei unor bunuri in patrimoniul defunctului ori cand determinarea acestora ar presupune operatiuni de durata, la cererea mostenitorilor, se poate emite un certificat de calitate de mostenitor (art. 84 din Legea nr. 36/1995) .

In principiu, certificatul de mostenitor este unic (art. 86 alin. 1 din Legea nr. 36/1995). Prin exceptie, se poate elibera un certifcat suplimentar, atunci cand, cu acordul tuturor mostenitorilor, notarul reia procedura succesorala in vederea constatarii faptului ca din componenta masei succesorale fac parte si unele bunuri omise initial (art. 86 alin. 2 din Legea nr. 36/1195), sau un nou certificat, in cazul anularii certificatului initial prin hotarare judecatoreasca (art. 88 alin. 2 din Legea nr. 36/1995).

Valoarea juridica a certificatului de mostenitor.

Conform dispozitiilor art. 88 alin. 1 fraza a II-a din Legea nr. 36/1995, „pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte”.

Certificatul de mostenitor constituie asadar un mijloc de dovada care atesta calitatea de mostenitor, cota-parte sau bunul (in cazul legatelor particulare) ce revine fiecarui mostenitor, precum si componenta masei succesorale .

Odata acceptata succesiunea in termenul prevazut de lege, certificatul de mostenitor, care este un act constatator (probator), poate fi eliberat oricand, titlul translativ de proprietate mortis causa constituindu-l, dupa caz, mostenirea legala, testamentara sau conventionala, cu efecte de la data deschiderii mostenirii, iar nu instrumentul care probeaza acest lucru (certificatul de mostenitor) .

Este motivul pentru care certificatul de mostenitor nu poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiunea de scurta durata . Practica judiciara si literatura de specialitate au subliniat in mod constant faptul ca certificatul de mostenitor nu constituie un titlu de proprietate care sa poata fi opus ca atare tertilor .

Cu toate acestea, nu se poate sustine pana la capat ca „certificatul de mostenitor nu face proba dreptului de proprietate, respectiv nu constituie o dovada ca bunurile aflate in patrimoniul defunctului i-au apartinut acestuia in proprietate care apoi, prin efectul mostenirii, au fost transferate in patrimoniul succesorului” .

Intr-adevar, unele nuantari se impun. Nu se poate nega faptul ca certificatul de mostenitor constituie „un document oficial” , emis de notarul public in urma administrarii unor probe.

Pe de alta parte, este adevarat ca notarul public nu are cum sa verifice veridicitatea probelor administrate in cadrul procedurii succesorale notariale, existand pericolul ca mentiunile facute de el in certificatul de mostenitor sa se dovedeasca in cele din urma a fi nereale.

De aceea cuprinsul sau poate fi contestat de cei interesati pe calea actiunii in anulare. Insa „pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina…”  (art. 88 alin. 1 fraza a II-a din Legea nr. 36/1995).

Cu alte cuvinte, pana la momentul administrarii probei contrarii de catre cei interesati in cadrul actiunii in anulare, certificatul de mostenitor confera celor mentionati in cuprinsul sau calitatea de mostenitori aparenti , iar bunurilor mentionate in acesta aparenta ca au apartinut defunctului.