Caracterele juridice ale dreptului de optiune succesorala.

Optiunea se caracterizeaza prin faptul ca este libera (§ 1), pura si simpla (§ 2), indivizibila (§ 3), irevocabila (§ 4) si retroactiva (§ 5) .

§ 1. Libertatea optiunii

Principiu si exceptii. Fiecare succesibil este in drept sa aleaga intre acceptarea pura si simpla, acceptarea sub beneficiu de inventar sau renuntarea la mostenire .

De la acest principiu exista exceptii care se refera la urmatoarele ipoteze: a succesibililor minori sau incapabili (A), a succesibilului decedat inaintea expirarii termenului de optiune ai carui succesori nu se inteleg asupra optiunii (B), a ascunderii sau dosirii unor bunuri succesorale de catre unii succesibili (C) si a succesibililor indecisi sau neglijenti (D).

A. Ipoteza cand succesibilii sunt minori sau incapabili

491. Conform dispozitiilor art. 19 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, „acceptarea mostenirii cuvenite unui minor, indiferent de varsta, sau a unei persoane puse sub interdictie va fi socotita totdeauna ca fiind facuta sub benefciu de inventar”. Rezulta asadar ca, din ratiuni de protectie, minorii si interzisii, persoane care nu au capacitatea de exercitiu deplina, acceptarea mostenirii nu se poate face decat sub beneficiu de inventar, iar nu si pur si simplu. Cu incuviintarile cerute de lege intrucat este un act de dispozitie, renuntarea ramane o optiune posibila pentru aceste persoane.

B. Ipoteza succesibilului decedat inaintea expirarii termenului de optiune ai carui succesori nu se inteleg asupra optiunii

Daca un succesibil decedeaza inainte de a-si fi exprimat alegerea, iar termenul de prescriptie pentru exercitarea acestui drept nu s-a implinit, acesta se transmite la succesorii celui decedat, care, in restul de timp ramas, pot opta dupa cum cred de cuviinta atata timp cat optiunea aleasa este unica. Cand intelegerea intre succesori nu se poate realiza, „succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar” (art. 693 C. civ.), aceasta solutie fiind cea mai putin periculoasa pentru succesori

Solutia legislativa este criticabila intrucat, dincolo de aparenta legitimitatii ei care decurge din caracterul indivizibil al dreptului de optiune transmis pe cale succesorala, permite unor mostenitori sa-i oblige pe altii la raportul donatiilor primite de la defunct, acestia fiind lipsiti de posibilitatea sa renunte la mostenire si sa pastreze astfel donatia in limitele cotitatii disponibile, contrar principiului desprins din dispozitiile art. 686 C. civ. potrivit caruia „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine” .

C. Ipoteza ascunderii sau dosirii unor bunuri succesorale de catre unii succesibili

Reglementare legala. Din dispozitiile art. 703 si 712 C. civ. rezulta ca succesibilul care da la o parte sau ascunde bunuri succesorale cu intentia de a si le apropria in exclusivitate sustragandu-le partajului este considerat acceptant pur si simplu, fiind decazut din dreptul de a opta pentru renuntarea la mostenire sau acceptarea sub beneficiu de inventar. Pe langa aceasta, succesibilul vinovat pierde dreptul la partea ce i s-ar fi cuvenit din bunurile date la o parte sau ascunse.

Acunderea sau dosirea bunurilor succesorale nu constituie simple acte de acceptare tacita a mostenirii, ci o frauda sanctionata cu o pedeapsa privata, una din rarele cazuri de sanctiune in interes privat admise inca de lege .

In cele ce urmeaza vom prezenta elementele consitutive (a) si sanctiunile ascunderii sau darii la o parte (b).

a) Elementele constitutive ale ascunderii

Prezentare. In sensul dispozitiilor art. 703 si 712 C. civ., constituie ascundere sau dare la o parte (expresii care sunt sinonime) . „orice manopera dolosiva, orice frauda comisa cu intentie si care are ca finalitate de a rupe egalitatea partajului, oricare sunt mijloacele intrebuintate pentru a ajunge la aceasta”. De aici rezulta ca aceste presupun un element material (1°) si un element intentional (2°).

1°) Elementul material. Practica judiciara si doctrina dau o interpretare foare larga notiunilor de ascundere sau dare la o parte, incluzand in aceasta categorie actiuni foarte diverse, cum ar fi: ascunerea materiala a unor bunuri, nedeclararea unor bunuri cu prilejul intocmirii inventarului succesiunii, nerestituirea unui bun primit de la defunt si detinut cu titlu precar, nedeclararea unor datorii ale succesibilului catre succesiune, disimularea sau distrugerea unui testament, ascunderea primirii unei donatii supuse raportului sau a unei donatii preciputare, chiar daca aceasta din urma nu depaseste limitele cotitatii disponibile, motivul fiind ca omiterea acesteia de la stabilirea masei de calcul diminueaza in acelasi timp atat rezerva, cat si cotitatea disponibila .

Ascunderea sau dosirea se pot realiza nu numai in privinta bunurilor mobile, ci si a celor imobile. Astfel, o asemenea actiune a fost realizata de doi succesori prin vanzarea unui imobil succesoral in ascuns fata de un al treilea, prezentandu-se ca singurii mostenitori ai defunctului, cei doi acaparand pretul .

Lista acestor actiuni este in continua expansiune, mai recent, fiind incluse in aceasta categorie retragerea unei sume dintr-un cont bancar al defunctului in temeiul unei procuri pe care succesibilul o detinea sau transferul locatiei unui seif de pe numele defunctului pe numele succesibilului .

Se constata asadar ca ascunderea poate consta atat in manopere pozitive (dosirea unui bun, falsificarea unui testament), cat si intr-o abstentiune (nerestituirea unui bun), o simpla minciuna (negarea primirii unei donatii) sau chiar o simpla tacere (ndeclararea unui bun la inventar) .

Nu are importanta faptul daca actiunile frauduloase sunt realizate inainte sau dupa deschiderea mostenirii sau daca cele anterioare deschiderii mostenirii au fost realizate cu sau fara acordul lui de cujus . De asemenea, nu prezinta importanta daca succesibilul este autor al faptei sau doar complice , dar nu se cere ca faptele sa fie sanctionate penal, desi unele dintre ele constituie infractiuni .

Clandestinitatea este o caracteristica esentiala a elementului material . Daca, de pilda, preluarea de catre un mostenitor unor bunuri succesorale este cunoscuta celorlalti, existenta acestora fiind evidentiata prin inventarierea lor, nu poate fi vorba de aplicarea sanctiunilor prevazute de lege .

Plecand de la formularea textelor legale, care vorbesc doar de ascunderea bunurilor succesorale, practica judiciara a refuzat sa aplice sanctiunile prevazute la art. 703 si 712 C. civ. in cazul ascunderii existentei unui alt mostenitor cu ocazia lichidarii si partajului succesiunii. In Franta, aceasta solutie pare a fi mai reecent reconsiderata , fiind anterior viu criticata de doctrina .

2°) Elementul intentional (frauda). Ascunderea sau dosirea bunurilor succesorale nu sunt sanctionate decat daca au fost savarsite cu rea-credinta, adica cu intentia de a frauda pe comostenitori prin insusirea unor bunuri in dauna lor, prin ruperea echilibrului partajului.

Avand drept tinta fraudarea comostenitorilor, ascunderea nu este eficienta (sanctionabila) decat daca un mostenitor universal sau cu titlu universal vine la mostenire in concurs cu alti succesori similari, nu si atunci cand autorul faptei este unicul mostenitor universal sau cu titlu universal, un legatar particular, un donatar nesuccesibil ori un succesibil exheredat .

De asemenea, in cazul in care sotul supravietuitor ascunde bunuri din categoria celor care ii revin in exclusivitate in temeiul dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 319/1944, actiunea nu este sanctionabila intrucat nu poate dauna coerezilor care nu au nici un drept la aceste bunuri .

Dupa unii autori, sanctiunea este aplicabila si in cazul cand exista un singur mostenitor universal sau cu titlu universal care urmareste fraudarea creditorilor succesorali prin sustragerea unor bunuri gajului acestora . Acesti autori sunt inconsecventi, caci desi admit ca frauda in dauna fiscului nu intra sub incidenta sanctiunilor civile prevazute la art. 702 si 712 C. civ., ci a celor fiscale, scapa din vedere ca fiscul nu este nici el decat un creditor succesoral; or, ceeea ce este valabil pentru fisc, este valabil si pentru ceilalti creditori succesorali. In plus, autorii mentionati admit ca in cazul examinat sanctiunea nu este decat partiala, constand doar in acceptarea fortata a mostenirii, iar nu si in decaderea din dreptul de a beneficia de bunurile respective; or, aceasta solutie decurge mai degraba din acceptarea tacita a mostenirii prin insusirea unor bunuri succesorale, decat din aplicarea art. 702 si 712 C. civ.

Frauda nu se prezuma, ea trebuie intotdeauna dovedita.

De aceea, de pilda, simpla constatare a omisiunii declararii unor bunuri la inventar de catre un succesibil nu atrage sanctiunea, fiind necesara administrarea probei ca eredele a cunoscut faptul ca apartin succesiunii si ca le-a omis cu intentia de a si le insusi . Tot astfel, nedeclararea din eroare a unei donatii primite de erede ori retinerea unor bunuri succesorale de catre un erede in credinta eronata ca ii apartin, nu pot fi sanctionate din lipsa elementului intentional .

In cazul donatiilor deghizate, simulatia nu da nastere unei prezumtii de frauda, aceasta trebuind sa fie dovedita prin orice mijloc de proba .

Fiind un delict civil, frauda poate fi savarsita nu numai de persoanele cu deplina capacitate de exercitiu, ci si de minorii si interzisii judecatoresti care au capacitate delictuala intrucat au lucrat cu discernamant, pierzand beneficiul de inventar care rezulta din dispozitiile art.19 din Decretul nr.32/1954 .

Practica judiciara si doctrina absolva de vina pe eredele care, dupa savarsirea faptelor pevazute de lege, restituie bunurile sau isi marturiseste gresala readucand lucrurile la normal inainte de a fi descoperit, recunoastere care nu poate fi facuta decat personal de autorul fraudei, iar nu si de mostenitori dupa decesul sau .

b) Sanctiunile ascunderii sau dosirii

Dubla pedeapsa. Ascunderea sau dosirea este sanctionata pe de o parte prin atribuirea fortata a calitatii de acceptant pur si simplu (1°), iar pe de alta parte prin pierderea drepturilor sale asupra bunurilor ascunse sau dosite (2°).

Acestea nu opereaza de drept, ci doar la cererea celor interesati

1°) Atribuirea fortata a calitatii de acceptant pur si simplu. Eredele vinovat de ascundere este privat cu efecte retroactive de dreptul de optiune succesorala, fiind considerat acceptant pur si simplu.

Prin urmare:

-daca inca nu a optat, el nu mai poate sa o faca, iar orice renutare ulterioara la actele care atrag sanctiunea sunt lipsite de efecte ;

-daca a acceptat pur si simplu, ramane in continuare in aceeasi situatie;

-daca a acceptat sub beneficiu de inventar, este decazut din acest beneficiu (art. 712 C. civ.);

-daca a renuntat, optiunea sa ramane fara efecte dar numai daca renuntarea nu este inca definitiva, caci daca renuntarea este definitiva, ceea ce survine fie prin scurgerea termenului de prescriptie a dreptului de optiune, fie prin acceptarea unui alt succesibil survenita intre timp, eredele renuntator nu a putut fi subiect al fraudei speciale prevazute de lege, fiind strain de mostenire, ci, eventual, doar autor al infractiunilor de furt sau abuz de incredere .

Fiind considerat acceptant pur si simplu, autorul fraudei va fi tinut ultra vires hereditatis la plata datoriilor succesorale in rapor cu cota parte ce ii revine din mostenire, iar nu cu valoarea bunurilor cu care, eventual, ramane dupa aplicarea celei de a doua sanctiuni constand in pierderea drepturilor asupra bunurilor ascunse sau dosite.

2°) Pierderea drepturilor asupra bunurilor care au format obiectul fraudei. Frauda comisa se intoarce impotriva autorului sau, caci din castigator, acesta devine perdant, legea lipsindu-l de drepturile ce i-ar fi revenit asupra bunurilor ascunse sau dosite (art. 703 C. civ.). Pierderea poarta chiar si asupra rezervei celui vinovat, sanctiunea trecand inaintea acesteia .

Situatia profita coerezilor, proportional cu cota ce revine fiecaruia din mostenire .

Restituirea este datorata in natura, dar daca bunul a fost instrainat restituirea se va face prin echivalent, raportat la valoarea actuala a bunului, nici o compensare nefiind posibila intre restitirea datorata de erede si drepturile sale succesorale .

D. Ipoteza succesibililor indecisi sau neglijenti

Condamnarea ca acceptanti pur si simpli Conditii. Conform dispozitiilor art. 706 C. civ., succesibilii in privinta carora termenul pentru intocmirea inventarului si deliberare (trei luni si patruzeci de zile) pentru exprimarea optiunii succesorale a expirat fara ca acestia sa opteze si sunt urmariti de creditorii succesiunii, vor fi condamnati la cererea creditorilor ca acceptanti pur si simplu daca raman in continuare inactivi, pstrandu-si dreptul de optiune in raport cu ceilalti creditori.

Este vorba de o situatie speciala, in care, practic, succesibilii in cauza, la presiunea creditorilor succesorali care au dreptul sa-si realizeze creantele, sunt indirect constransi sa opteze in termenul mentionat (mai ales daca succesiunea este insolvabila), iar doar daca nu o fac si doar in raport cu creditorii care actioneaza vor fi obligati la plata creantelor ca si cand ar fi acceptanti pur si simplu ai mostenirii.

§ 2. Caracterul pur si simplu al optiunii

Optiunea succesorala nu poate fi decat pura si simpla, neputand fi acompaniata de modalitati (termen sau conditie).

Acceptarea sau renuntarea la termen produce efecte imediate, ca si cand acesta nu ar fi fost stipulat, in timp ce aceptarea sau renuntarea sub conditie sunt nule .

§ 3. Caracterul indivizibil

Optiunea succesorala este indivizibila, nefiind posibil ca, de pilda, o mostenire sa fie acceptata in parte, pentru o anumita cota sau pentru un anumit bun, iar in parte nu, ori ca o parte sa fie acceptata pur si simplu, iar cealalta parte sub beneficiu de inventar . Aceasta este o consecinta a unitatii patrimoniului si a succesiunii, astfel incat in cazul exceptional in care una si aceeasi persoana lasa doua succesiuni independente una de alta -; una ordinara si una anomala, succesibilul care este chemat la ambele poate opta diferit pentru fiecare dintre ele .

Daca unul si acelasi mostenitor are insa atat vocatie legala cat si testamentara la una si aceeasi mostenire, el poate opta diferit, acceptind mostenirea legala si repudiinnd-o pe cea testamentara sau invers . Solutia isi gaseste temeiul juridic in dispozitiile art. 752 C. civ., conform caruia „eredele care renunta la succesiune poate… cere legatul ce i s-a facut”.

Indivizibila in ceea ce priveste succesiunea, adica obiectul sau, optiunea este divizibila in ceea ce priveste persoanele carora le este deschisa, atunci cand exista mai multi succesibili chemati la aceeasi mostenire, fiecare dintre acestia putand opta cum crede de cuviinta .

§ 4. Caracterul irevocabil

Optiunea succesorala este irevocabila doar in privinta acceptarii mostenirii, indiferent daca aceasta s-a facut expres sau tacit, pur si simplu sau sub beneficiu de inventar, acceptantul nemaiputand renunta ulterior (art. 694 C. civ.) . Acceptantul sub beneficiu de inventar poate insa renunta la beneficiu, devenind acceptant pur si simplu.

Renuntarea la mostenire insa, din dorinta legiuitorului de a evita situatiile de vacanta succesorala, poate fi revocata in anumite conditii (infra nr. 558-560).

§ 5. Caracterul retroactiv

Optiunea succesorala, indiferent daca este vorba de acceptare sau de renuntare, produce efecte din momentul deschiderii mostenirii, iar nu din momentul exercitarii optiunii. Conform dispozitiilor art. 688 C. civ., „efectul acceptarii se suie pana in ziua deschiderii succesiunii”, in timp ce „eredele ce renunta este considerat ca n-a fost niciodata erede” (art. 696 C. civ.).