Acceptarea mostenirii

In dreptul roman, conform art. 644, 696, 899 alin.1 din C.civ., transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniu se realizeaza de drept din momentul deschiderii mostenirii.

 In cazul in care succesibilul mostenirii moare inainte de lichidarea mostenirii, ea se transmite mai departe asupra mostenitorilor sai. Astfel, patrimoniul succesoral nu ramane niciodata fara titular. Chiar daca transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii mostenirii, ea nu are caracter definitiv si obligatoriu.

Legea prevede ca: “nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine”. In consecinta, succesibilul are dreptul de a alege intre acceptarea mostenirii si renuntarea la aceasta.

Potrivit legii, succesibilul are dreptul la trei optiuni.

Prima dintre acestea este acceptarea pura si simpla a mostenirii, actiune prin care succesibilul se obliga sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii, chiar daca aceasta ar depasi valoarea patrimoniului mostenit.

Renuntarea la mostenire reprezinta o alta optiune aflata la indemana succesibilului. Prin renuntare acesta desfiinteaza vocatia sa succesorala , urmand ca mostenirea sa revina mostenitorilor subsecventi. Succesibilul face aceasta alegere in cazul in care mostenirea este insolvabila sau daca doreste ca prin renuntarea lui sa beneficieze de mostenire persoanele subsecvente.

O alta varianta este acceptarea sub beneficiu de inventar, in urma careia succesibilul isi consolideaza titlul de mostenitor dar isi limiteaza raspunderea sa pentru datoriile si sarcinile mostenirii. In acest caz el va raspunde numai cu bunurile mostenite, fara a-si afecta in vreun fel bunurile personale. Dreptul de a beneficia de mostenire are anumite limite legale, pe cand dreptul de a renunta la mostenire nu prezinta limite, deoarece nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire.

Acceptarea pura si simpla consta in actul sau faptul juridic unilateral savarsit de succesibil prin care isi consolideaza calitatea de mostenitor. Prin acceptarea pura si simpla a mostenirii succesibilul nu dobandeste nici un drept, ci consolideaza numai dobandirea care s-a produs de la data deschiderii mostenirii si pierde posibilitatea de a renunta la ea sau de a o accepta sub beneficiu de inventar. Prin acceptare pura si simpla, transmisiunea succesorala se definitiveaza neconditionat, astfel incat drepturile si obligatiile care rezulta din mostenire se contopesc cu patrimoniul propriu al mostenitorului. In consecinta, succesibilul va raspunde de datoriile si sarcinile presupuse de mostenire. Acceptarea pura si simpla a mostenirii poate fi extrem de daunatoare, astfel incat legea nu obliga pe nimeni sa adopte aceasta forma.

Exista insa doua cazuri prevazute de lege cand aceasta varianta nu poate fi adoptata:

- in cazul minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca, acceptarea mostenirii se realizeaza numai sub beneficiu de inventar;

- in cazul retransmiterii prin mostenire a dreptului de optiune, daca exista o pluralitate de mostenitori care nu se inteleg in privinta optiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar.

Acceptarea pura si simpla poate fi voluntara, rezultand din manifestarea expresa sau tacita a vointei succesibilului si fortata, prevazuta de lege ca sanctiune pentru savarsirea unor fapte voluntare de catre succesibil.

Acceptarea pura si simpla voluntara expresa este realizata atunci cand succesibilul isi insuseste calitatea de erede printr-un inscris autentic sau sub semnatura privata.

Vointa succesibilului de a accepta expres mostenirea trebuie sa fie manifestata in forma scrisa, autentica sau sub semnatura privata. Inscrisul constatator al acceptarii pure si simple nu trebuie sa fie redactat cu respectarea unor formule speciale pentru a constata acceptarea succesiunii. El se poate prezenta sub forma unei scrisori simple, daca are caracter juridic, forma unor acte adresate instantei pentru rezolvarea unor probleme in legatura cu mostenirea in cauza sau biroului notarial (de ex. petitia de ereditate, cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale) sau forma unei declaratii date la consiliul local prin care se indica componenta patrimoniului succesoral si calitatea de mostenitor, in vederea depunerii inscrisului la biroul notarial competent pentru dezbaterea succesiunii.

Inscrisul trebuie redactat in termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala. Acceptarea expresa a mostenirii poate fi facuta si prin reprezentant, inclusiv printr-un mandatar imputernicit in forma scrisa si cu procura data special pentru acceptarea pura si simpla a mostenirii. Mandatarul imputernicit trebuie sa accepte mostenirea in termenul de prescriptie si inainte de incetarea efectelor mandatului. In caz de deces al mandantului, mandatarul poate accepta mostenirea intrucat intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor succesibilului-mandant.

Acceptarea pura si simpla voluntara tacita rezulta din fapte materiale savarsite de succesibil din care rezulta neindoielnic intentia acestuia de a accepta succesiunea. In principal aceste fapte trebuie a aiba importanta unor acte de dispozitie, iar nu de simpla administrarare provizorie sau de conservare a bunurilor mostenirii.