Lipsa certificatului energetic. Consecinte.

Asa cum Legea nr. 372/2005 privind performanta energetica a cladirilor il defineste, preluand definitia data prin Directiva nr. 2002/91/CE a Parlamentului European si a Consiliului, privind performanța energetica a cladirilor , certificatul de performanta energetica a cladirii este un document tehnic care are caracter informativ si care atesta performanta energetica a unei cladiri .
Performanta energetica a cladirii este definita, potrivit aceleiasi legi, ca fiind energia efectiv consumata sau estimata pentru a raspunde necesitatilor legate de utilizarea normala a cladirii, necesitati care includ in principal: incalzirea, prepararea apei calde de consum, racirea, ventilarea si iluminatul .
Totodata, prin cladire se intelege ansamblul de spatii cu functiuni precizate, delimitat de elementele de constructie care alcatuiesc anvelopa cladirii, inclusiv instalatiile aferente, in care energia este utilizata pentru asigurarea confortului termic interior.
Termenul cladire defineste atat cladirea in ansamblu, cat si parti ale acesteia, care au fost proiectate sau modificate pentru a fi utilizate separat. Prin urmare, certificatul de performanta energetica apare ca fiind un document ce reflecta exclusiv o serie de caracteristici specifice ale constructiilor, stabilite prin masuratori si studii tehnico-stiintifice, necesitatea sa aparand in contextul preocuparii pentru o mai buna gestionare a resurselor naturale la nivel global si cu predilectie la nivelul Uniunii Europene.
Ceea ce apare explicit in definitia legala si trebuie subliniat este, insa, caracterul informativ al certificatului de performanta energetica.
Conform art. 13 din Legea nr. 372/2005:
”(1) Certificatul de performanta energetica a cladirii, denumit in continuare certificat, valabil 10 ani de la data emiterii, se elaboreaza cu respectarea legislatiei in vigoare pentru cladirile din categoriile prevazute la art. 7 alin. (1), care se construiesc, sunt vandute sau inchiriate.
2) Certificatul este eliberat proprietarului, iar proprietarul il pune, dupa caz, la dispozitie potentialului cumparator sau chirias. (…)
(5) Certificatul cuprinde valori de referinta prevazute in reglementarile tehnice in vigoare, care permit consumatorilor sa compare si sa evalueze performanta energetica a cladirii. Certificatul este insotit de recomandari de reducere a costurilor, prin imbunatatirea performantei energetice a cladirii.”
Legea nu conditioneaza incheierea valabila a contractelor de vanzare-cumparare imobiliara ori a celor de inchiriere de existenta sau predarea certificatului de performanta energetica.
De asemenea, nu exista nicio sanctiune expresa aplicabila in cazul perfectarii unor astfel de tranzactii in absenta existentei sau predarii certificatului de performanta energetica.
De asemenea, conform art. 7 alin. 2 din Directiva nr. 2002/91/CE, ”Singurul obiectiv al certificatelor este sa furnizeze informatii, iar efectele pe care astfel de certificate le-ar putea avea in cadrul unei proceduri judiciare sau de alta natura sunt stabilite in conformitate cu legislatia interna.”
Prin urmare, in opinia noastra, Directiva nr. 2002/91/CE si, respectiv, Legea nr. 372/2005 instituie doar un drept al chiriasului/cumparatorului de a pretinde locatorului/vanzatorului sa ii furnizeze informatiile continute in certificatul de performanta energetica, fara insa ca existenta unui astfel de certificat sa constituie o conditie ad validitatem a unor astfel de acte juridice.
Are, insa, dreptul notarul public sa refuze autentificarea contractului de vanzare-cumparare in lipsa certificatului de performanta energetica a cladirii?
Poate functionarul administratiei financiare sa refuze inregistrarea declaratiei de venituri obtinute din cedarea folosintei unei constructii, in lipsa aceluiasi certificat, transformandu-l astfel pe locator in evazionist fiscal?
Sunt intrebari la care institutiile respective ar trebui sa raspunda in timp util, clarificand totodata  aspectele practice ce decurg din aplicarea acestor dispozitii.