Impartirea bunurilor comune.

Art.36 din Codul familiei prevede ca impartirea bunurilor comune se poate face fie prin invoiala partilor, fie, in caz contrar, prin hotarare judecatoreasca. Impartirea bunurilor comune se face, de regula, dupa desfacerea casatoriei. In timpul casatoriei, partajul se poate solicita numai in instanta si numai in mod exceptional.  

Partile sunt supuse, in ceea ce priveste impartirea bunurilor comune, principiului libertatii contractuale, astfel ca invoiala lor poate avea ca obiect fie numai stabilirea intinderii drepturilor fiecaruia dintre soti asupra bunurilor comune, fie determinarea in natura a lucrurilor pe care urmeaza sa le primeasca fiecare.

Astfel, invoiala partilor este valabila chiar daca ar realiza o liberalitate indirecta, prin felul in care se stabilesc cotele-parti.

De asemenea, sotii pot conveni sa imparta fie toate bunurile comune, fie numai o parte din ele. Sotii, dupa desfacerea casatoriei, pot sa-si imparta bunurile oricand, ei nefiind tinuti de un anumit termen.

In urma impartirii, bunurile devin proprii, in masura in care impartirea a avut loc, fie cu privire la totalitatea bunurilor ori numai in parte, fie in materialitatea lor ori numai pe cotele-parti.