Urmarirea datoriilor comune ale sotilor

Sotii raspund, potrivit art.32 C. familiei impreuna pentru datoriile lor comune.

Salariul poate fi urmarit pentru datoriile personale ale sotului angajat, ceea ce inseamna ca nu constituie bun comun, de vreme ce, bunurile comune nu pot fi urmarite, potrivit art.33 C. familiei, de creditorii personali ai sotului decat dupa urmarirea bunurilor proprii, prin impartirea bunurilor comune (art. 33 alin.2 C.familiei).

Creditorii personali nu pot urmări bunurile comune, ci numai bunurile proprii ale soţului debitor. Dacă bunurile proprii ale soţului debitor nu sunt suficiente pentru acoperirea creanţelor creditorilor personali, aceştia pot cere împărţirea bunurilor comune, prin hotărâre judecătorească, însă numai în măsura necesară acoperirii creanţei. Acţiunea creditorilor personali pentru împărţirea bunurilor comune are caracter subsidiar. Acţiunea în justiţie se introduce împotriva ambilor soţi, astfel încât hotărârea să le fie opozabilă. Din ansamblul reglementarilor privind raporturile patrimoniale ale sotilor se degaja ideea ca, in general vorbind, urmeaza a fi considerate datorii comune numai acelea care sunt legate de bunurile comune sau sunt necesare sustinerii familiei, iar cele care izvorasc din acte juridice privitoare la bunurile unuia dintre soti, vor fi datorii proprii ale aceluia.

Creditorii personali se pot indrepta, in principiu, numai asupra bunurilor proprii ale sotului debitor, insa, daca acestea sunt neindestulatoare, ei pot cere impartirea bunurilor comune in proportia necesara pentru acoperirea creantei lor. La randul lor, creditorii comuni ai sotilor isi pot indrepta pretentiile si asupra bunurilor proprii ale acestora, daca cele comune nu sunt indestulatoare pentru satisfacerea creantelor lor.

Aceasta ordine de urmarire a bunurilor sotilor are un caracter imperativ si, prin urmare, nu se pot accepta abateri de la ea, nici in cazul in care obligatia ar fi solidara.

Creditorii comuni care trec si la urmarirea bunurilor proprii, daca cele comune nu sunt suficiente, vor trebui sa-si divida urmarirea fata de ambii soti, fiecare dintre acestia trebuind sa raspunda pentru jumatate din valoarea creantei ramasa neachitata. Daca insa, obligatiile sunt solidare sau indivizibile, creditorul comun va putea urmari pe oricare dintre soti pentru valoarea intregii creante ramasa neachitata. Bunurile care exced nevoii de acoperire a creantei, dar care au fost supuse impartelii vor ramane, evident, bunuri proprii, calitatea fiind dobandita prin efectul impartirii. Actiunea in imparteala se poate exercita pe cale principala si pe calea contestatiei la executare silita (pe cale incidentala). Contributia sotilor la datoriile comune in timpul casatoriei trebuie sa fie egala. Cu ocazia impartirii bunurilor comune se va stabili si contributia la datoriile comune, desigur, proportionala cu partea din comunitatea cuvenita fiecarui sot.