Datorii comune ale sotilor pot fi:

- orice fel de datorie contractata in prezenta consimtamantului expres al fiecaruia dintre soti va fi comuna, chiar daca acea datorie nu are nici o legatura cu interesul comunitatii;

- contractul de ipoteca, pentru imobilul bun comun, semnat de ambii soti;

- ratele unui credit cu care s-a achizitionat un anumit bun;

- sotii au indatorirea de a contribui la cheltuielile casniciei, in raport cu mijloacele fiecaruia (art.29 C. familiei);

Potrivit dispozitiilor art.32 C. familiei sotii raspund cu bunurile comune pentru:

- cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune (cheltuielile facute pentru conservarea, intretinerea si repararea bunurilor comune);

- obligatiile ce au contractat impreuna (vor intra in aceasta categorie nu numai obligatiile asumate prin acte juridice bilaterale, ci si cele constatate prin acte juridice unilaterale, intrucat legea prezuma ca s-au facut in interesul comun al casniciei);

- obligatiile contractate de fiecare dinte soti sau pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei (procurarea de alimente, plata taxelor si a impozitelor, cheltuielile facute cu achizitionarea obiectelor casnice, pentru medicamentele necesare tratarii unor boli de care sufera un membru al familiei si chiar si cele facute cu procurarea unor obiecte de uz personal);

- repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin acestea au sporit bunurile comune ale sotilor (isi au sursa in comiterea, de catre unul dintre soti, a unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii avutului public).

In cazul altor bunuri achizitionate cu plata pretului in rate, dreptul de proprietate dobandindu-se odata cu incheierea contractului, acestea vor fi considerate bunuri comune sau proprii tot in functie de momentul dobandirii dreptului de proprietate: in timpul sau in afara casatoriei, indiferent de data achitarii ratelor scadente din pret.

In cazul locuintelor cumparate cu credit acordat de la stat, momentul dobandirii este acela al incheierii contractului de vanzare-cumparare, in functie de care se va determina si caracterul de bun comun sau propriu al locuintei.

Facand referire despre locuintele cumparate de soti cu credit s-ar mai impune precizarea, chiar anticipand problematica impartirii unor astfel de bunuri comune, ca evaluarea acestor imobile precum si a ratelor platite, cu ocazia partajului, se va face nu in functie de pretul achitat de catre soti la acel moment, ci dupa legea cererii si a ofertei, fiindca, numai astfel se va putea stabili valoarea de circulatie reala a imobilului si cotele de contributie ale sotilor la dobandirea acestuia. La efectuarea partajului bunurilor comune, urmeaza a se lua in calcul valoarea pe care o au bunurile la acea data (si nu valoarea pe care bunurile o aveau in momentul in care au intrat in comunitate), aprecierea facandu-se functie de valoarea de circulatie, care urmeaza a fi stabilita printr-o expertiza de specialitate, efectuata in procesul de impartire.

La actele de dobandire a imobilelor nu este necesara manifestarea expresa de vointa a ambilor soti, cum pretinde legea in cazul actelor juridice de instrainare.

Asa fiind, notarul public va refuza intocmirea actului de dobandire a imobilului pe numele unuia dintre soti doar in cazul in care ar exista opunere din partea celuilalt sot, astfel el nefiind in masura sa faca cercetari cu privire la starea civila a persoanei solicitante, ci este obligat sa ia act de declaratiile partilor. Aceasta nu inseamna ca bunul dobandit in atare conditii va forma proprietatea exclusiva a sotului care figureaza in actul de dobandire; dimpotriva, bunul este supus regimului juridic al comunitatii de bunuri, indiferent daca in actul de dobandire figureaza numai unul din soti sau nici nu se face mentiune in cuprinsul sau ca este casatorit.

De la aceasta regula fac exceptie, desigur, imobilele dobandite in conditiile art.31 lit.b C. familiei, care nu vor fi considerate bunuri proprii ale sotului dobanditor. Regimul comunitatii matrimoniale ca principal efect patrimonial al casatoriei, trebuie sa fie in fiinta, in principiu, tot timpul casatoriei. Despartirea in fapt a sotilor nu atrage incetarea sa, caci acest regim legal nu poate fi modificat ca urmare a intelegerii sau a neintelegerii sotilor. In cele mai multe cazuri, regimul comunitatii dureaza tot timpul casatoriei, dar, uneori, interesele creditorilor sau ale sotilor pot duce la impartirea bunurilor comune nu numai la desfacerea si la incetarea casatoriei, dar si in timpul acesteia, in conditiile art. 36 alin. 2 C. familiei. In timpul casatoriei, impartirea bunurilor are caracter de exceptie, putandu-se face la cererea unuia dintre soti sau a creditorilor personali ai sotilor, insa numai pentru “motive temeinice”.