Decizia nr.XXXIX cu privire la consecinţele lipsei semnăturii părţii de pe cererea de recurs

  ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

- SECŢIILE UNITE -

 DECIZIA Nr. XXXIX

din 7 mai 2007

 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din 05/12/2007

  Dosar nr. 8/2007

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la consecinţele lipsei semnăturii părţii de pe cererea de recurs.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând să se decidă în sensul că, în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. d), cu referire la art. 316 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii, iar nerespectarea acestei cerinţe poate fi îndeplinită în condiţiile reglementate în art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

 SECŢIILE UNITE,

 deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. d), raportate la art. 316 din Codul de procedură civilă referitor la consecinţele lipsei semnăturii părţii de pe cererea de recurs.

Astfel, unele instanţe au considerat că lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, în momentul depunerii căii de atac, atrage sancţiunea nulităţii în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă, partea neavând posibilitatea să suplinească această cerinţă în cursul judecăţii.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că nerespectarea cerinţei înscrise în art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă, privind semnarea cererii de recurs, poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. 2 din acelaşi cod.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, între altele, semnătura părţii care exercită calea de atac.

Pe de altă parte, în art. 316 din Codul de procedură civilă se prevede că "dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol" (privind recursul).

Or, din moment ce în reglementarea dată cuprinsului cererii de apel la art. 287 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă se prevede că lipsa cerinţei referitoare la semnătură poate fi împlinită în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. 2 din acelaşi cod, se impune ca instanţele să se conformeze acestei dispoziţii a legii.

Aşa fiind, în raport cu precizările făcute prin acest din urmă text de lege, aplicabile, prin extindere, şi în calea de atac a recursului, lipsa semnăturii de pe cererea de recurs poate fi împlinită în tot cursul judecăţii căii de atac, în afară de cazul invocării lipsei semnăturii reclamantului, când cererea de recurs trebuie semnată cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar dacă este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care se invocă nulitatea.

De altfel, în art. 106 din Codul de procedură civilă, prin care sunt reglementate consecinţele anulării unui act de procedură, se prevede, la alin. 2, că "judecătorul va putea să dispună îndreptarea neregularităţilor săvârşite cu privire la actele de procedură".

Ca urmare, faţă de considerentele arătate, nu se poate considera că lipsa semnăturii din cererea de recurs ar atrage nulitatea acestui act în sensul de a nu putea fi acoperită, pentru că un atare procedeu, pe lângă faptul că nu are suport în dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac, ar fi şi de natură a împiedica înfăptuirea justiţiei prin încălcarea dreptului părţilor la un proces echitabil.

 În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 239 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în raport cu dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. d), raportate la art. 316 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii, iar nerespectarea acestei cerinţe poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

 În numele legii

 D E C I D:

 Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. d), raportate la art. 316 din Codul de procedură civilă, se interpretează în sensul că:

Cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii.

Nerespectarea acestei cerinţe poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2007.

 PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei