Decizia nr.7/2007 cu privire la competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

- SECŢIILE UNITE -

 DECIZIA Nr. XXXVII

din 7 mai 2007

 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 752 din 06/11/2007

 Dosar nr. 6/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând să fie admis în sensul de a se decide că, în raport cu interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special revine instanţei pe rolul căreia se află cauza.

 SECŢIILE UNITE,

 deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la competenţa de soluţionarea a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special.

Astfel, unele instanţe, constatând incidenţa în anumite cauze a dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură civilă, au solicitat autorităţii tutelare să instituie curatela în temeiul art. 152 din Codul familiei şi să dispună numirea unui curator.

Alte instanţe, dimpotrivă, făcând aplicarea art. 44 din Codul de procedură civilă, au dispus într-o astfel de situaţie, prin încheiere, numirea unui curator special.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Este adevărat că în cuprinsul art. 152 din Codul familiei este reglementată posibilitatea instituirii curatelei, de către autoritatea tutelară, în situaţiile când:

- o persoană, deşi capabilă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice nu poate să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii mulţumitoare iar, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant;

- din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;

- din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele persoanei pe care o reprezintă sau ale cărei acte le încuviinţează;

- o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general;

- o persoană a dispărut şi nu sunt ştiri despre ea şi nici nu a lăsat un mandatar general.

Este de observat însă că prin textul de lege este limitată instituirea curatelei de către autoritatea tutelară numai la situaţiile strict determinate mai sus, "în afară de alte cazuri prevăzute de lege".

Or, prin art. 44 din Codul de procedură civilă este reglementată posibilitatea numirii de către instanţă, în caz de urgenţă, a unui curator special.

Aşadar, o atare reglementare a numirii curatorului special de către instanţă, în caz de urgenţă, nu poate fi considerată că ar intra în coliziune cu prevederile referitoare la instituirea curatelei de către autoritatea tutelară, în condiţiile arătate în art. 152 din Codul familiei, câtă vreme chiar în cuprinsul acestui text de lege se subliniază că situaţiile la care se referă sunt "în afară de alte cazuri prevăzute de lege".

Ca urmare, prevederile din cuprinsul art. 44 din Codul de procedură civilă, referitoare la numirea curatorului special, reprezentând o reglementare distinctă de aceea pe care o conţine art. 152 din Codul familiei, privind instituirea curatelei de către autoritatea tutelară, au aplicabilitate proprie.

În acest sens, este de reţinut că prin art. 44 alin. 1 din Codul de procedură civilă se prevede că "în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitate de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii", subliniindu-se, de asemenea, că "instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal".

În fine, prin alin. 3 al acestui articol se prevede că "numirea acestor curatori se va face de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată".

Aşa fiind, în raport cu această ultimă dispoziţie imperativă din textul de lege menţionat, competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată, pentru numirea unui curator special, revine întotdeauna instanţei pe rolul căreia se află cauza.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în raport cu interpretarea corectă a prevederilor art. 44 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special revine instanţei pe rolul căreia se află cauza.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

 În numele legii

 D E C I D:

 Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că:

Revine instanţei pe rolul căreia se află cauza competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2007.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei