Decizia nr.36/2009 privind inadmisibilitatea cererilor repetate de revizuire si contestatie la executare, daca exista identitate de persoane, de temei legal, de motive si aparari invocate în solutionarea acestora

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

- SECŢIILE UNITE -

 DECIZIA Nr. 36

din 14 decembrie 2009

 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 414 din 22/06/2010

  Dosar nr. 26/2009

 Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind admisibilitatea cererilor de revizuire, respectiv de contestaţie la executare, în cazul incidenţei autorităţii de lucru judecat.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 67 de judecători din 103 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea - adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că obiectul recursului în interesul legii a fost limitat numai la cererile de revizuire şi contestaţie la executare, excluzând cererile de contopire care nu pot intra sub incidenţa autorităţii de lucru judecat, deşi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti le-a avut în vedere şi pe acestea din urmă. A solicitat, în concluzie, admiterea recursului în interesul legii, în sensul de a se stabili că, în cazul în care instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire ori a unei contestaţii la executare constată existenţa autorităţii de lucru judecat, urmează să respingă respectiva cerere ca inadmisibilă.

 SECŢIILE UNITE,

 deliberând asupra recursului în interesul legii şi sesizării Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu soluţionarea cererilor de revizuire şi a contestaţiilor la executare formulate succesiv, în condiţiile existenţei identităţii de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în susţinerea acestora.

Astfel, unele instanţe au considerat că asemenea cereri trebuie soluţionate pe fond chiar dacă există identitate de persoane şi s-au invocat, cu ocazia soluţionării acestora, aceleaşi temeiuri legale, motive şi apărări.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că, în cazul când se constată că există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire şi al contestaţiilor la executare formulate succesiv, acestea trebuie respinse ca inadmisibile.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.

În adevăr, în cuprinsul art. 403 din Codul de procedură penală, prin care s-a reglementat procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, este instituită la alin. 1 obligaţia instanţei de a verifica, între altele, dacă această cerere este făcută în condiţiile prevăzute de lege.

O astfel de verificare presupune, mai întâi, să se aprecieze asupra susceptibilităţii unei atare cereri de a fi examinată prin prisma reglementărilor legale care ar putea constitui impedimente în exercitarea căii de atac a revizuirii.

În aceste condiţii, limitarea exercitării şi promovării în continuare a unei cereri de revizuire, în cadrul procedurii prealabile a admiterii în principiu, trebuie luată în considerare atât timp cât anumite piedici legale, cum este şi autoritatea de lucru judecat, nu îngăduie compatibilitatea căii respective de atac de a determina rejudecarea fondului cauzei.

Sub acest aspect, este unanim admis că situaţia juridică stabilită prin soluţionarea definitivă a unei cauze penale deduse judecăţii reflectă adevărul impus de recunoaşterea principiului de drept "res judicata pro veritate habetur". De aceea, în măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri de revizuire priveşte persoane, temeiuri juridice, motive şi apărări ce fac obiectul unei cereri de revizuire ulterioare, cu conţinut identic, această nouă cerere de revizuire nu constituie decât o repetare a celei deja soluţionate, intrând în coliziune cu dispoziţiile legale privind autoritatea de lucru judecat.

De observat în această privinţă că faţă de dispoziţiile art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aplicabile şi în procesul penal potrivit art. 721 din acelaşi cod, instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos să se mai procedeze la cercetarea în fond a pricinii.

Ca urmare, în raport cu reglementarea de la art. 166 din Codul de procedură civilă, aplicabil şi în procesul penal, în care se prevede că "excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţei de recurs", adică oricând, este de la sine înţeles că instanţa de revizuire nu poate trece peste o asemenea excepţie, ea trebuind să o invoce, chiar din oficiu, înainte de a aborda examinarea în fond a cererii de revizuire.

Evident, în lipsa unei reglementări adecvate în legislaţia penală a conţinutului autorităţii de lucru judecat, constatarea existenţei acesteia nu poate fi făcută decât în conformitate cu reglementarea de principiu de la art. 1201 din Codul civil, potrivit căreia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate".

Reiese deci că, faţă de specificul cererii de revizuire din procesul penal, condiţiile instituite în reglementarea de principiu, dată autorităţii de lucru judecat prin art. 1201 din Codul civil, implică neîndoielnic existenţa identităţii de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate cu ocazia soluţionării noii cereri în raport cu cererea anterioară de revizuire definitiv judecată.

Pentru aceeaşi raţiune, faţă de specificul procedurii ce trebuie parcursă în vederea soluţionării contestaţiei la executare, astfel cum această procedură este reglementată în art. 462 cu referire la art. 460 din Codul de procedură penală, o atare cale de atac devine, de asemenea, inadmisibilă, operând efectele autorităţii de lucru judecat, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în raport cu cererea de contestaţie la executare rezolvată anterior, cu caracter definitiv.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că sunt inadmisibile cererile repetate de revizuire şi, respectiv, de contestaţie la executare, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

 În numele legii

 D E C I D:

 Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Se stabileşte că cererile repetate de revizuire şi, respectiv, contestaţie la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2009.

 PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

judecător LIDIA BĂRBULESCU

 Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White