Cu privire la consecinţele lipsei din minuta întocmită cu ocazia deliberării a menţiunii „pronunţată în şedinţă publică”

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

- SECŢIILE UNITE - DECIZIA Nr. XIII din 5 februarie 2007

 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733 din 30/10/2007

 Dosar nr. 42/2006

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la consecinţele lipsei din minuta întocmită cu ocazia deliberării a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică".

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea obligaţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 116 în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a stabili că lipsa din minuta întocmită cu ocazia deliberării a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică" atrage nulitatea actului, în condiţiile reglementate de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, numai dacă s-a pricinuit părţii o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

 SECŢIILE UNITE,

 deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la consecinţele lipsei din dispozitivul hotărârii (minutei) a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică".

Astfel, unele instanţe au considerat că omisiunea înscrierii în dispozitivul hotărârii, adoptat cu ocazia deliberării ("minuta"), a menţiunii că aceasta s-a pronunţat în şedinţă publică, atrage nulitatea absolută, deoarece prin dispoziţiile art. 121 alin. 3 şi ale art. 258 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a consacrat, cu caracter imperativ, principiul publicităţii hotărârilor judecătoreşti.

Dimpotrivă, alte instanţe s-au pronunţat în sensul că lipsa unei atare menţiuni atrage nulitatea hotărârii numai în măsura în care prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, în condiţiile art. 105 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 258 alin. 2 din Codul de procedură civilă, "dispozitivul hotărârii se pronunţă de preşedinte, în şedinţă, chiar în lipsa părţilor".

Din examinarea dispoziţiilor menţionate nu rezultă că minuta, întocmită de judecători cu ocazia deliberării, trebuie să cuprindă şi menţiunea potrivit căreia pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, ci doar obligaţia instanţei de a pronunţa dispozitivul în şedinţă publică, chiar în lipsa părţilor.

De altfel, în raport cu specificul determinat de condiţiile concrete în care se întocmeşte minuta în timpul deliberării, nici nu s-ar putea anticipa inserarea, în cuprinsul acesteia, a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică" atât timp cât o asemenea operaţiune încă nu a avut loc, astfel că nu s-ar justifica admiterea echivalenţei între "minută", adică dispozitiv stricto sensu, şi înţelesul noţiunii de dispozitiv lato sensu.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule "numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii, o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor", iar "în cazul nulităţilor prevăzute în numele legii, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".

Pe de altă parte, prin art. 261 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă se prevede că dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă întotdeauna, între altele, menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică.

Ca urmare, cât timp prin nicio dispoziţie nu se prevede în mod expres nulitatea minutei dacă nu este pronunţată în şedinţă publică, interpretarea raţională a textelor de lege enunţate trebuie să conducă la concluzia că lipsa din dispozitivul hotărârii, consemnat în minuta întocmită în timpul deliberării, a menţiunii că "pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică", nu poate atrage nulitatea hotărârii decât în cazul când această omisiune a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

A considera altfel ar însemna să se adauge la obligaţiile legale prin care sunt reglementate nulităţile şi să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, în cazuri în care o asemenea nulitate nu operează, ceea ce ar fi inadmisibil.

Aşa fiind, se impune concluzia că nerespectarea cerinţei ca dispozitivul hotărârii să cuprindă menţiunea că pronunţarea hotărârii s-a făcut în şedinţă publică atrage nulitatea hotărârii numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi al art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispozitivul hotărârii, adoptat cu ocazia deliberării ("minuta"), trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, iar nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii în condiţiile reglementate în art. 105 alin. 2 din Codul de procedură penală numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

 În numele legii

 D E C I D:

 Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea dispoziţiilor art. 121 alin. 3 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 258 alin. 2 şi ale art. 261 alin. 1 pct. 8 teza I din acelaşi cod, stabilesc:

Minuta, întocmită cu ocazia deliberării, trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică.

Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea relativă a hotărârii în condiţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2007.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei