Referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.50 alin.(2) teza a doua din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996.

DECIZIA Nr.467 din 22 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.50 alin.(2) teza a doua din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996

Publicată în Monitorul Oficial nr.422 din 05.06.2008

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.50 alin.(2) teza a doua din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, excepţie ridicată de Daniel Chiriluţă şi Alina Chiriluţă în Dosarul nr.25.393/245/2007 al Judecătoriei Iaşi – Secţia civilă.

La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie, deoarece încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere la oficiul teritorial care este obligat să o înainteze judecătoriei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr.25.393/245/2007, Judecătoria Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.50 alin.(2) teza a doua din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996.

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva unei încheieri de respingere a înscrierii dreptului de proprietate asupra unui apartament.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât se încalcă principiul accesului liber la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în condiţiile în care aceste prevederi dau posibilitatea oficiului teritorial să nu trimită plângerea la instanţă sau să o trimită cu întârziere.

Judecătoria Iaşi – Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în virtutea principiului liberului acces la justiţie şi al judecării într-un termen rezonabil a plângerilor împotriva încheierilor de respingere sau de înscriere în cartea funciară.

Potrivit dispoziţiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât înlătură posibilitatea cetăţeanului de a se adresa justiţiei, de a solicita încuviinţarea de probe şi de a se prevala neîngrădit de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, precum şi celor ale art.1 alin.(2), art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art.50 alin.(2) teza a doua din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, care au următorul conţinut: „[…] Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară.[…]”.

Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art.21 alin.(1)–(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia, Curtea Constituţională observă că prevederile art.50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996 reglementează procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară. Astfel, potrivit textului de lege criticat, plângerea se depune de persoana interesată la biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial.

Pornind de la această dispoziţie legală, Curtea constată că în cauza de faţă se pune problema încălcării accesului liber la justiţie din perspectiva faptului că oficiul teritorial ar putea să nu înainteze instanţei de judecată plângerea, ori să o înainteze cu întârziere, deşi dispoziţiile art.50 alin.(2) teza a treia din Legea nr.7/1996 impun obligaţia oficiului teritorial de a o înainta judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul.

Curtea observă că principiul constituţional instituit de art.21 privind accesul liber la justiţie se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.

Astfel, existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea până la urmă să nege acest drept persoanei interesate, încalcă prevederile art.21 alin.(1)-(3) din Constituţie. În cazul de faţă, obligaţia depunerii plângerii numai la biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial, ca o condiţie de acces la justiţie, nu poate fi justificată în mod obiectiv şi rezonabil.

Din acest punct de vedere, textul de lege criticat potrivit căruia plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară este neconstituţional în măsura în care îngrădeşte accesul direct şi la instanţa de judecată competentă să judece plângerea.

În consecinţă, Curtea reţine că obligaţia contestatorului de a depune plângerea împotriva încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară la biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial subzistă, acesta având totodată dreptul de a se adresa direct instanţei de judecată competente, în vederea respectării drepturilor sale constituţionale de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi art.147 alin.(4) din Constituţie, al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.50 alin.(2) teza a doua din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996 şi constată că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului şi la instanţa de judecată competentă. Excepţia a fost ridicată de Daniel Chiriluţă şi Alina Chiriluţă în Dosarul nr.25.393/245/2007 al Judecătoriei Iaşi – Secţia civilă.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2008.