DECIZIA Nr.277/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr.87/1998

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr.87/1998, excepţie ridicată de Anton Tudor în Dosarul nr.139/2001 al Tribunalului Braşov — Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 2 octombrie 2001 în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 9 octombrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr.139/2001, Tribunalul Braşov — Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr.87/1998, excepţie ridicată de Anton Tudor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate "restrâng în mod nelegal dreptul unei persoane care a crescut un copil de a-l adopta, după împlinirea vârstei majoratului, condiţionându-l de necesitatea exprimării consimţământului părinţilor fireşti", încălcându-se în felul acesta prevederile art.45, 49 şi 54 din Constituţie, privind protecţia copiilor şi a tinerilor, respectiv restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale. Se mai susţine că, de vreme ce persoana ce ar urma să fie adoptată a devenit majoră, "nu se mai impune exprimarea consimţământului părinţilor fireşti atâta timp cât persoana în cauză a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, putând să-şi exercite drepturile în mod liber, fără îngrădiri".

Tribunalul Braşov, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Potrivit dispoziţiilor art.24 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997 nu contravin dispoziţiilor art.45, 49 şi 54 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.47/1992, reţine următoarele:

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr.87/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.168 din 29 aprilie 1998. Aceste dispoziţii au următorul conţinut: "Pentru încuviinţarea adopţiei sunt necesare:

a) consimţământul, exprimat în formă autentică, al părinţilor sau, după caz, al părintelui la adopţia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecţia copilului;".

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997 contravin prevederilor constituţionale ale art.45 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, ale art.49 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art.54 referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale. Aceste texte constituţionale au următorul conţinut:

— Art.45: "(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.

(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.";

— Art.49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.";

— Art.54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997 nu contravin în nici un mod prevederilor art.45 din Constituţie, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a aplicării acestora. Reglementarea regimului juridic al adopţiei se înscrie, în general, în măsurile speciale de protecţie a copiilor şi tinerilor.

De asemenea, nu sunt incidente în speţă nici prevederile art.54 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, dispoziţia legală criticată neavând ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi.

Curtea Constituţională constată însă că în textul art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997, care impune pentru încuviinţarea adopţiei, ca o condiţie obligatorie, "consimţământul, exprimat în formă autentică, al părinţilor sau, după caz, al părintelui", nu se face nici o distincţie în raport cu statutul persoanei care urmează să fie adoptată, dacă aceasta a dobândit sau nu capacitatea deplină de exerciţiu. Rezultă, prin urmare, că textul de lege criticat cere consimţământul părinţilor fireşti şi pentru încuviinţarea adopţiei unei persoane care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu.

Curtea reţine că această condiţionare a încuviinţării adopţiei de exprimarea acordului părinţilor fireşti restrânge dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, drept consacrat prin art.26 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri".

Curtea constată, de asemenea, că restrângerea exerciţiului dreptului persoanei cu capacitate deplină deplină de exerciţiu de a dispune de ea însăşi, prin dispoziţia legală examinată, nu

se justifică prin nici una dintre situaţiile sau motivele pentru care prevederile art.49 alin.(1) din Constituţie permit restrângerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Aşadar, dispoziţiile art.7 alin.(1) lit.a) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în măsura în care condiţionează încuviinţarea adopţiei persoanei care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu de exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, sunt contrare şi prevederilor art.49 alin.(1) din Constituţie.

Această soluţie a Curţii se poate întemeia şi pe prevederile Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România în anul 1974. Astfel, în conformitate cu prevederile art.16 din acest pact "Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică", iar, potrivit art.24, pentru copil, măsurile de ocrotire din partea familiei, a societăţii şi a statului, sunt justificate numai de condiţia sa de minor.

Pentru considerentele arătate urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisă.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art.144 lit.c) şi al art.145 alin.(2) din Constituţie, precum şi al art.2 alin.(2), al art.13 alin.(1) lit.A.c), al art.23 şi al art.25 alin.(1) şi (4) din Legea nr.47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de Anton Tudor în Dosarul nr.139/2001 al Tribunalului Braşov — Secţia civilă, şi constată că dispoziţiile art.7 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr.87/1998, sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte cerinţa exprimării consimţământului părinţilor fireşti pentru încuviinţarea adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2001.